Analiza săptămânii 29 martie – 6 aprilie 2020 – Cronica Externa

Pandemia COVID-19 și criza globală de leadership autentic

Săptămâna a fost dominată pe tot globul de informațiile din mass media care arată peste tot o lipsa gravă de leadership pozitiv. Cum definesc eu leadership-ul pozitiv: capacitatea liderilor de a lua decizii în beneficiul direct al oamenilor, chiar dacă sunt decizii grele și nepopulare și, mai ales în situații de criză, calitatea esențială de a decide rapid, a prioritiza și a anticipa consecințe, deci a fi cu un pas înainte. Singurul lider european care a dovedit acest tip de capacitate a fost, în opinia mea, Angela Merkel și voi argumenta mai jos de ce. Ea a fost urmată recent de Regina Elisabeta a Marii Britanii care, deși nu este lider în sensul clasic al termenului, a livrat un mesaj clasic englezesc în vremuri de criză, care reflectă preocuparea pentru semeni și dorința de a-i încuraja în aceste momente. În restul globului, incapacitatea de a anticipa impactul pandemiei sau chiar posibilitatea unei pandemii a prins toate guvernele nepregătite; pe o scară de la 1-10 cel mai nepregătit s-a dovedit guvernul SUA, care avea la dispoziție date esențiale despre posibilitatea unui pandemii încă de acum un an, pe care le-a ignorat. Nu este așadar de mirare, că pe fundalul acestei crize halucinante de lideri capabili și vizionari, China și Rusia s-au grăbit să se plaseze ca alternative viabile la degringolada actuală, iar unii autoritari emergenți, cum este premierul Ungariei Viktor Orban s-au grăbit să profite pentru a-și spori puterile. Alții, în mod populist și cinic, s-au urcat pe criza generată de pandemie pentru a-și consolida puterea și a-și zdrobi opoziția internă: cazul lui Benjamin Netanyahu în Israel și al unor lideri din antiliberale, care au arestat mai mulți membri ai opoziției sau activiști care discutau lipsa măsurilor de prevenire a pandemiei (Filipine, Cambodgia, China).

SUA vs. Germania

În data de 11 martie, cancelarul german Angela Merkel a avertizat că aproximativ 60 -70% din populația Germaniei se va infecta cu noul coronavirus[1]. A fost primul lider occidental care a avertizat, fără populism, fără minciuni inutile, fără demagogie și evitarea adevărului, despre amenințarea serioasă pe care o prezenta COVID-19. Reacțiile au fost pe măsura leadership-ului global actual și a lipsei acute de gândire critică și minimală educație politică pe care o prezintă societățile actuale: deriziune, cereri de demisie și, în general, complexe de superioritate întemeiate pe nimic. S-a dovedit ulterior că Merkel a fost singurul lider responsabil, care a acționat în mod autentic pentru binele națiunii, punându-i în gardă pe germani cu privire la impactul pandemiei și riscurile serioase pentru sănătate și economie. Ulterior, guvernul german a luat o serie de măsuri care au limitat rapid răspândirea noului coronavirus, iar rata deceselor rămâne cea mai mică din statele afectate grav de COVID-19, 1.5% din 105.000 oameni infectați, la data de 7 aprilie. Germania are însă un sistem de sănătate robust, care s-a dovedit capabil să facă diferența în fața avalanșei de cazuri și dificultății de preveni contaminări ale personalului medical. De asemenea, Germania a testat 300.000 oameni pe săptămână, într-o țară cu 82 milioane  de oameni, ceea ce o plasează ca fiind țara europeană cu cele mai multe testări ale populației. O analiză a măsurilor luate de Germania raportate la zvonistica și dezinformările care abundă în această perioadă a fost publicată de Deutsche Welle[2]. Ce putem învăța din lecția Germaniei, la finalul analizei, în secțiunea concluzii.

De partea cealaltă a oceanului, președintele american Donald Trump și-a continuat ieșirile la golf și a declarat superior că totul este sub control, fiind doar o persoană infectată, iar virusul este doar ”un virus chinez” pentru că este din China. Etapa de negare a durat destul de mult, spre exasperarea consultantului său pentru sănătate, Anthony Fauci. Am aflat ulterior din presă că Donald Trump a ignorat rapoarte ale agențiilor de securitate americane[3], care avertizau despre o posibilă pandemie încă din luna noiembrie 2019, ale unui departament de sănătate publică din cadrul administrației prezidențiale, pe care l-a și desființat[4] și ale tuturor experților în sănătate. Mai mult decât atât, el a continuat să ostilizeze inutil China – principalul furnizor global de produse medicale absolut necesare în controlul pandemiei (măști, combinezoane, mănuși, ventilatoare) – insistând să numească COVID-19 ”virusul chinez”. Ulterior, după ce China a livrat tone de echipamente medicale către SUA a schimbat radical discursul[5]. Donald Trump a dovedit, pe lângă narcisismul grandoman[6] care îl împiedică să vadă realitatea așa cum este și îl face incapabil să accepte critici sau feedback, să își asume erori decizionale sau o minimală preocupare pentru americanii expuși gravi incapacității de a face față pandemiei, în cea mai bogată țară a lumii, că este cel mai slab președinte pe care SUA l-a avut vreodată[7].

Israel și supraviețuirea unui vrăjitor politic: Benjamin Netanyahu

La debutul pandemiei și mult după ce COVID-19 devenise deja o amenințare gravă, în Israel avea loc o șansonetă politică aparent interminabilă, cu trei rânduri de alegeri și riscul unui al patrulea rând, întrucât rezultatele nu permiteau formarea unui guvern cu o majoritate clară de către partidul Likud al premierului Benjamin Netanyahu. De asemenea, premierul era anchetat și cu un dosar în instanță, cu termen la începutul lunii martie pentru acte de corupție – conflict de interese, abuz în funcție, mită. Avocații săi au cerut amânarea termenului motivând pandemia declanșată de COVID-19, iar Netanyahu a ieșit de mai multe ori în prime time la televiziunile naționale pentru a denunța iresponsabilitatea opoziției în situația crizei interne și internaționale, copiind tonul și cifrele avansate de Angela Merkel, chiar a doua zi, arătând că milioane de israelieni vor fi infectați[8]. Ulterior, liderul opoziției Benny Gantz a cedat și a decis să formeze un guvern de urgență împreună cu Netanyahu, ceea ce a dus la ruperea alianței Blue and White[9], partenerii lui Gantz acuzându-l pe acesta de trădare. Gantz a explicat într-un editorial pe blogul său că era singura soluție posibilă în contextul unei crize globale fără precedent, în interesul israelienilor care l-au învestit cu încredere[10].

Benjamin Netanyahu este modelul suprem al manipulatorului de geniu, al politicianului lipsit de scrupule, cu un imens talent pentru a transforma orice circumstanțe adverse într-un avantaj personal[11]. De altfel, el continuă să nu se dezmintă: a ordonat serviciului secret israelian Mossad să nu ezite în folosirea oricărei metode și mijloace pentru achiziționarea pentru Israel a produselor medicale necesare combaterii pandemiei COVID-19, chiar dacă aceste echipamente ar fi destinate altor țări[12]

Oportunismul Chinei și schimbarea narațiunii globale în câteva săptămâni

Spuneam acum două săptămâni că China s-a poziționat extrem de inteligent și rapid în leadership-ul global în gestionarea pandemiei COVID-19, profitând de lipsa de reacții rapide și abordare coerentă a majorității statelor europene și SUA. De asemenea, deja vedem că ceea ce am anticipat se întâmplă: la nivelul percepției publice deja există impresia că Europa nu a făcut nimic pentru Italia, iar China da, impresia că Europa nu e solidară, iar China da, impresia că China este un partener rezonabil care a suferit la fel de mult și acum împărtășește cu restul lumii expertiza sa, într-o soartă comună, ceea ce este destul de întortocheat, ținând cont de faptul că China a refuzat accesul străin în Wuhan și nici până la această dată nu știm exact ce a fost acolo, câți oameni au murit și cum a fost preluat virusul. Deja China a câștigat comunicațional când președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a ieșit public și a recunoscut faptul că statele europene membre ale Uniunii și-au văzut de interesul propriu, ceea ce semnalam și în Cronică.

În momentul de față China livrează expertiză medicală și echipamente medicale atât în SUA, cât și în Europa. Astăzi un cotidian german a relatat că Angela Merkel a avut conversații telefonice cu președintele Xi Jinping, în urma cărora Germania a căpătat acces direct și privilegiat la un producător de materiale de protecție absolut necesare în spitale[13]. Pe scurt, cancelarul german își dovedește, încă o dată, pragmatismul, viziunea și preocuparea pentru binele Germaniei. Europa? Rămâne de văzut.

A procedat China corect, oferind ajutorul său altor state? Absolut da. I se poate reproșa că a profitat de contextul favorabil pentru a se poziționa ca un jucător global important? Nu. Va mai putea fi ignorată China după această pandemie? Nu. Chiar dacă statele europene vor dezvolta capacitatea de produce echipamente și produse medicale necesare spitalelor intern sau măcar pe piața europeană va dura ani să fie funcționale. Europa, volens nolens, va depinde de China și în următorii ani, iar Angela Merkel este conștientă de acest lucru. Sfătuit de consilierii săi, și Donald Trump începe să priceapă că nu doar virusul este chinezesc, ci și soluția la pandemie tot chinezească[14].

România, din perspectiva măsurilor luate

Guvernul român, imediat după eșecul șaradei inutile legată de alegerile anticipat, s-a mobilizat ultra-rapid și a reușit să mențină o rată scăzută a deceselor cauzate de COVID-19 și să reacționeze în ton cu măsurile luate în alte țări, ceea ce arată că cei care decid urmăresc cu atenție evoluția și măsurile implementate de alte țări. Imediat ce Israelul a închis complet cu armata și poliția un oraș de lângă Tel Aviv, Bnei Brak, cu o comunitate ultra-ortodoxă care a refuzat respectarea măsurilor impuse, a doua zi România a procedat la fel în Țăndărei. Știrea privind această măsură a fost dată de Cronică.

România a impus destul de repede măsuri de carantină severă, cu interzicerea ieșirii din case și oprirea activităților neesențiale, ceea ce s-a dovedit o măsură bună pentru menținerea riscului de îmbolnăviri și decese cât mai jos, în condițiile foarte proaste din spitalele românești. În lipsa unor astfel de restricții, confruntată cu o avalanșă de îmbolnăviri, într-un sistem medical defect, care nu are esențialul și nu respectă minimul de igienă, iar riscul de contaminări secundare cu infecții și bacterii este omniprezent, am fi fost confruntați cu o explozie de cazuri. De altfel, din datele pe care le avem putem deduce că riscul de a te infecta o dată ajuns în spital este mult mai mare decât în afara spitalelor.

Ceea ce România nu a făcut, probabil din lipsa posibilității materiale, este testarea masivă a populației, așa cum a propus inițial fostul ministru al sănătății, demisionar. România a testat extrem de puțin[15], doar 47.207 persoane, ceea ce este un număr infim și nu s-a anunțat nicio măsură recentă privind posibilitatea testării unui număr mai mare de oameni. De asemenea, guvernul român nu a anunțat absolut nicio măsură privind situația bolnavilor cronici rămași fără medicamentul esențial în tratament, faimosul Plaquenil, după ce o parte a presei a publicat numele comercial al acestuia la începutul lunii martie și mai multe persoane l-au achiziționat pe baza unor rețețe ad-hoc, deși se ia strict pe baza unui plan de tratament. O altă anomalie o constituie situația femeilor însărcinate, care nu mai au acces la medic în această perioadă, ceea ce induce un stres suplimentar în sarcină, atât pentru mame, cât și pentru făt.

Din punctul de vedere al strategiei de comunicare, guvernul României nu a strălucit printr-o comunicare clară, concisă și coerentă, iar formula de prezentare a Comitetului Național pentru Situații de Urgență nu a fost cea mai bună, însă important rămâne faptul că măsurile luate s-au dovedit utile și luate în timp util.

Concluzii și recomandări ale Croniciii Externe

Europa se află într-o luptă reală, crâncenă și serioasă privind reconfigurarea narațiunii cu privire la pandemia COVID-19 de către China[16]. Am făcut o analiză preliminară privind riscurile actuale în relația cu China într-o cronică precedentă[17]. Acuzată inițial că a ascuns informații esențiale despre noul coronavirus și despre numărul de morți și contaminați, China a ieșit din carantină oferind ajutor medical și consultanță mai multor țări europene. După o serie de declarații belicoase și tensiune crescândă, Donald Trump a acceptat recent un avion cu echipamente medicale din China pentru spitalele din New York și New Jersey.

Europa este, din nou, într-o criză fără precedent. O criză în primul rând de leadership autentic. Ursula von der Leyen s-a remarcat ca fiind un lider extrem de slab, cu reacții întârziate, ezitante, pe Twitter, scrise evident la sugestia consultanților, mult prea târziu. Singurul oficial european care dovedește ceva viziune și eficacitate este înaltul reprezentant pentru politica externă a UE, Josep Borrell care a luat câteva decizii strategice grele în perioada pandemiei, convingându-i și pe ceilalți europeni de importanța lor: a înarmat o țară africană pentru a lupta contra traficului de ființe umane cu interlopii locali, a fracturat traficul de armament sub embargou al Libiei, cu o operațiune militară navală a UE care va patrula în zonă, s-a implicat în câteva măsuri pentru regiunea Sahel, a trecut la o abordare a migrației ilegale ca amenințare de securitate pentru Europa și nu a cedat la șantajul Turciei, ca să enumăr doar câteva decizii absolut cruciale pentru viitorul Europei. În rest, la nivel de leadership europen, nimic notabil.

În Europa pierdută, pe insula britanică, Regina Elisabeta a livrat un discurs esențial, uman, autentic, încurajator, făcând apel la trăsături native britanic – umorul de bună calitate, dârzenia tăcută și auto disciplina[18].  Ani după pandemie ne vom aminti cu toții discursul ei, pentru că până acum, niciun alt lider nu a fost capabil să ofere oamenilor un model de curaj și tărie morală, iar Regina nu este chiar un lider, ci un monarh.

Vor urma doi ani foarte grei în Europa și în lume, voi scrie separat despre riscurile și crizele care vor urma. Dacă milioane de oameni vor rămâne în șomaj luni de zile, riscul de revolte, crime și conflicte cu forțele de ordine este mare, să sperăm că nu se va ajunge acolo. Alegerile viitoare vor ține cont de comportamentul factorilor de decizie în pandemie. Donald Trump este marele pierzător, prin lipsa totală de pragmatism, preocupare pentru americani, flexibilitate și bun simț elementar. Actualii profitori politici – Benjamin Netanyahu, Viktor Orban – vor pierde pe termen lung.

România s-a comportat bine, cu datele și situația pe care le are în teren. Se putea ceva mai mult? Întotdeauna, însă informațiile de la această oră arată că România nu are un număr mare de decese și contaminări, dar este pe trend de creștere, deci va trebui să așteptăm. Pe termen lung, România trebuie:

• să aloce și către spitale și să investească în știință și tehnologie;
• să dezvolte un Program Național pentru Dezvoltarea Sistemului de Sănătate, în care să implice oameni de știință, antreprenori și specialiști globali în sănătate publică;
• România trebuie să impună la nivel național examene de intrare în profesia medicală și ocupare a unor posturi de conducere și management spitalicesc prin concurs național auditat extern, pentru a intimida corupția care a căpușat sistemul medical în ultimii 80 de ani;
• România trebuie să renunțe la numirile politice în funcții de mare răspundere publică și să impună specialiști;
• România trebuie să caute din timp specialiști în domenii cheie; este absolut halucinant să îl avem pe Raed Arafat bun la orice ține de sănătate, nici nu mai știm exact în ce este specializat.

Dincolo de măsuri punctuale, România ar trebuie să se uite cu atenție la cazul Italiei, lăsată iarăși singură o bună perioadă de timp, și să ia exemplul Germaniei, dezvoltând o bună relație cu China până când vom avea capacitate de producție internă pentru produsele acum importate din China. Uniunea Europeană funcționează relativ bine în timp de pace și normalitate, când nu este confruntată cu alegeri majore și reacții rapide. Arhitectura decizională a Uniunii nu permite acum reacții rapide, iar obișnuința țărilor europene de a fi independente și de a reacționa național, așadar ”egoist” nu poate fi schimbată într-un răgaz relativ scurt într-o abordare colectivă, dacă va fi vreodată posibilă, în care liderii naționali să se gândească întâi ce este mai bine pentru Europa, iar apoi ce este urgent pentru cetățenii săi. Dacă ne gândim la natura umană s-ar putea ca acest tip de reacție să nu fie posibil niciodată, decât prin repetiție și învățare a unui nou pattern.

Cronica Externă este realizată de Claudia Postelnicescu, analist și consultant global.