Curtea Constituțională a Austriei a respins o lege care interzicea hijab-ul în școlile elementare – Cronica Juridică

Europa

1. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 25 alin. 2 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime pentru procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat în statele membre trebuie interpretat în sensul că nu i se opune reglementării unui alt stat membru. Aplicarea Regulamentului UE nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 în privința criteriilor și mecanismelor pentru stabilirea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu exclude aplicarea Directivei privind procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat. Cât timp solicitantul se bucură de protecție subsidiară în alt stat membru, o nouă cerere de protecție internațională în alt stat este inadmisibilă. Cererea de decizie preliminară a fost formulată de Înalta Curte din Irlanda, întrucât avea dubii privind aplicarea dreptului european în materie de azil în Irlanda, având în vedere că această țară nu a aderat la toate instrumentele de drept european. Curtea europeană a considerat că sistemul Dublin impune soluția de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de protecție internațională, dacă solicitantul se bucură de protecție în alt stat. (Juridice)

2. Curtea Constituțională a Austriei a respins o lege care interzicea hijab-ul în școlile elementare. Legea interzicea fetelor să poarte ”haine ideologice sau religioase, care sunt asociate cu acoperitul capului, până la finalul anului școlar în care împlinesc vârsta de 10 ani”. Într-o declarație emisă în urma deciziei, Curtea a spus că egalitatea și ”libertatea de gândire, conștiință și religie stabilește neutralitatea religioasă și ideologică a statului”. Curtea a stabilit că legislativul este obligat să trateze diferitele convingeri religioase în mod egal. Legea nu s-a aplicat kippei evreiești sau turbanului purtat de bărbații Sikh. ”Școala este întemeiată, printre alte lucruri, pe valorile fundamentale ale deschiderii și toleranței” a statuat Curtea Constituțională. Decizia Curții vine după o plângere din partea a două familii de studenți musulmani și stabilește că legea a discriminat împotriva fetelor ”pentru că poartă riscul de a face dificil pentru fetele musulmane să aibă acces la educație”. Legea a fost aprobată de parlamentarii austrieci în 2019, după ce a fost propusă de partidul de dreapta al premierului Sebastian Kurz, Partidul Poporului Austriac (OVP) și partidul de extremă dreapta Freedom Party of Austria. Purtătorul de cuvânt pentru educație al FPO, Wendelin Moelzer a declarat că legea a fost „un semnal împotriva Islamului politic”, în timp ce parlamentarul OVP Rudolf Taschner a declarat că va proteja fetele împotriva ”înrobirii”. Decizia Curții Constituționale ”arată că încrederea în statul de drept și răbdarea noastră au meritat”, a declarat organizația pentru credința islamică din Austria (IGGO) într-o postare pe Facebook. ”Implementarea oportunităților egale și a auto-determinării pentru fete și femei în societatea noastră nu este obținută prin interziceri, dar mai degrabă prin întărirea drepturilor omului, drepturilor femeilor și copiilor și în promovarea conștientizării că restricționarea nu este niciodată permisibilă”. (Link)

3. Amnesty International a cerut autorităților armene și azere să declanșeze investigații imediate privind crime de război comise în timpul conflictului recent din Nagorno-Karabakh, după ce înregistrări video apărute pe rețele sociale private arată ucideri fără proces, torturi și abuzuri severe. Într-un comunicat de presă, Amnesty International a declarat că a analizat 22 de înregistrări video care arată ”execuții fără proces, tratamente rele ale prizonierilor de război și a altor captivi, profanarea unor corpuri decedate de către soldații inamici”. Înregistrările au fost inițial distribuite pe grupuri private de mesaje, în săptămânile următoare semnării acordului de încetare a focului în Nagorno-Karabakh, la începutul lunii noiembrie. Atât filmările, cât și conținutul acestora au fost verificate ca fiind autentice, în laboratorul Amnesty International, iar ulterior printr-un criminalist extern. Denis Kriyosheey, directorul de cercetare pentru Europa de Est și Asia Centrală al Amnesty a numit crimele ”o violare clară a dreptului internațional umanitar” și a solicitat ca ”atacatorii, precum și orice ofițeri de comandă care au ordonat, permis sau ignorat aceste crime, trebuie aduși în fața justiției”. (Jurist)

4. Procuroarea Curții Penale Internaționale Fatou Bensouda a anunțat că a decis să încheie o examinare preliminară asupra unor presupuse crime de război comise de membrii forțelor armate în Irak, în pofida confirmării pe ”temeiuri rezonabile” că infracțiunile au avut loc. Procurorul a anunțat că nu va deschide o investigație. În ianuarie 2014, Centrul European pentru Drepturi Constituționale și ale Omului, împreună cu Public Interest Lawyers au cerut o investigație despre presupusele crime de război comise ”în privința abuzului și relelor tratamente ale deținuților irakieni de către forțele militare britanice”. Organizațiile au cerut de asemenea o examinare formală privind motivul pentru care Marea Britanie ”a eșuat să investigheze suficient și să condamne civili și oficiali militari de rang înalt …care au știut sau ar fi trebuit să știe despre obiceiurile larg răspândite de abuz, asupra cărora au închis ochii”. Organizațiile au argumentat că abuzurile au avut loc între 2003 și 2008. Situația s-a aflat sub examinare preliminară în Curtea Penală Internațională din mai 2014, pe baza unor noi informații primite. În timp, Marea Britanie a luat măsuri pentru a investiga acuzațiile, însă nimeni nu a fost găsit vinovat. Conform raportului final al Biroului Procurorului, ”Curtea Penală Internațională nu este un corp al drepturilor omului chemat să decidă dacă în procedurile domestice cerințele de drepturile omului sau legea internă au fost violate”. CPI este mai degrabă ”însărcinată cu a determina dacă ar trebui să își exercite competența într-un caz penal, în locul obligației primare care aparține unui stat”. Biroul Procurorului a determinat în final că autoritățile britanice ”nu au fost incapabile să înceapă” cu o investigație internă și că nu s-au ”angajat în protejarea agresorilor de justiția penală”. (Link)

SUA

5. Curtea Supremă a SUA a hotărât cu voturi 8-0 în cauza Tanzin v. Tanvir, că oficialii federali pot fi acționați în judecată în nume personal pentru violarea dreptului la libertate religioasă din Primul Amendament. Obiectul dosarului a privit doi musulmani pe care agenții federali i-a pus pe lista de no-fly, după ce bărbații au refuzat să acționeze ca informatori împotriva comunității lor musulmane. Ulterior, cei doi bărbați au dat în judecată agenții federali în calitatea lor personală și au cerut daune de la aceștia și o decizie pentru a opri plasarea lor pe lista celor interziși să zboare. Judecătorul Clarence Thomas a argumentat într-o opinie că SCOTUS a permis reclamanților să ceară daune materiale personal împotriva agenților federali. Motivarea instanței s-a concentrat în jurul definiției de ”guvern” și ”oficial” în Legea Reconstruirii Libertății Religioase (Religious Freedom Restoration Act – RFRA). Un ”guvern” sub legea RFRA se extinde dincolo de sensul general al termenului, care include oficiali. Termenul ”oficial” nu se referă doar la un oficiu, ci mai degrabă la persoana reală ”care este învestită cu un oficiu”. Sub această definiție, compensațiile care pot fi cerute împotriva unui ”oficial …al Statelor Unite” sunt ”daune împotriva guvernului”. Termenul de ”guvern” include oficialii, dar autorizează acțiuni împotriva ”altor persoane care acționează sub prevederile legii”.  Dreptul de a obține compensații împotriva ”unei persoane” nu poate fi limitat la interpretarea guvernului că daunele trebuie cerute împotriva Statelor Unite. Mai mult decât atât, folosirea frazei ”oficial (sau altă persoană)” subliniază faptul că ”oficialii” sunt tratați ca ”persoane”. Cu alte cuvinte, definiția include atât individuali care sunt oficiali acționând în temeiul legii, dar și persoane care nu sunt oficiali, dar acționează în temeiul legii. (Link)

6. Facebook se confruntă cu mai multe procese antitrust inițiate de Comisia Federală pentru Comerț a SUA și o coaliție de procurori generali din 46 de state, Washington, DC și Guam. Acțiunile în instanță pretind că Facebook a abuzat de poziția sa de ”cea mai puternică rețea online globală”, prin achiziționarea companiilor concurente pentru a-și menține monopolul asupra rivalilor săi. Problema a apărut când Facebook a achiziționat Whatsapp în 2014 pentru $16 miliarde și Instagram în 2012 pentru $1 miliard. Obiectul acțiunii îl constituie presupunerea că Facebook a cumpărat avantaje competitive prin achiziționarea de companii care au fost anterior amenințări competitive. Facebook a adoptat o mentalitate corporatistă ”e mai bine să cumperi decât să concurezi”, comparându-se cu alți cumpărători din Sillicon Valley ca Google și Apple. Acțiunea arată câteva situații în care Facebook a încercat să cumpere giganții tehnologici rivali Twitter și Snapchat. De asemenea, se arată că Zuckerberg a ordonat inginerilor săi să taie folosirea Facebook pe Vine, un serviciu de rețea socială competitiv. Creșterea utilizatorilor Vine a slăbit, după ce funcția de distribuire a video-urilor sale pe Facebook a fost blocată. Facebook a aplicat tactici de obstrucționare similare pe aplicația de rețele sociale Path. Path și-a închis serviciile la finalul anului 2018. Acțiunea detaliază cum Facebook a cumpărat Onavo, o companie de supraveghere care analizează și monitorizează activitățile pe web. Facebook a folosit Onavo pentru a urmări competitori emergenți. În plângere se arată că Facebook a folosit Onavo ca o mașină ”de inteligență competitivă fără egal”. Prin cumpărarea Onavo, Facebook este îndreptățit la o putere completă, inaccesibilă altor competitori. Facebook a închis Onavo în 2019, dar Comisia Europeană are dovezi de sine-stătătoare despre supravegherea informațiilor făcută de Facebook prin Onavo. Avocata Facebook, Jennifer Newstead a argumentat că legile nu ar trebui să pedepsească companiile de succes. Acuzarea dorește să interzică Facebook să practice măsuri anti-competiție pe softurile unor terți. Statele și teritoriile părți în proces doresc remedii legale care să stabilească că achiziția Whatsapp și Instagram a violat Legile Clayton și Sherman. Legea Clayton este o lege care definește practicile lipsite de etică în afaceri și dezvoltă regimul juridic al legilor antitrust ale SUA. Legea Sherman prevede regula competiției libere între persoane și organizații care sunt implicate în comerț. (Link)

Global

7. Cabinetul statului indian Maharashtra a aprobat un proiect de lege care stabilește pedepse extreme pentru infracțiunile împotriva copiilor și femeilor. Legea este modelată după Legea Disha, aprobată de guvernul statului Andhra Pradesh anul trecut. Proiectul, numit ”Shakti Act”, modifică numeroase prevederi ale legilor existente. Unele infracțiuni împotriva femeilor și copiilor vor fi pedepsite cu moartea, iar altele cu închisoarea pe viață și amenzi consistente. Durata unei pedepse pe viață va cuprinde cel puțin 10 ani închisoare și restul vieții făptuitorului. Victimele atacurilor cu acid vor primi pedeapsa cu amenda de 10 lakh, pentru a ajuta la plata chirurgiei plastice și reconstrucției faciale pentru victime. Orice infracțiune considerată suficient de vicioasă, cum ar fi violarea unui copil, va primi pedeapsa cu moartea. Legea incriminează de asemenea amenințările și defăimările făcute via telefon sau media socială. Organele de poliție vor fi obligate să încheie o investigație de probe în 15 zile. Un făptuitor ar putea fi judecat în 30 de zile. Pentru a asigura implementarea, instanțe speciale și echipe de poliție vor fi stabilite pentru a derula investigațiile și procesele. Legea va fi discutată în legislatura Maharashtra și supusă la vot în această iarnă și va fi prezentată în două părți: legea penală și legea de implementare. Proiectul reprezintă o cheltuială semnificativă a guvernului Maharashtra și ar putea suferi întârzieri din acest motiv. Va avea însă o importantă susținere publică, datorită protecțiilor pe care le oferă femeilor și copiilor. (Link)

8. Procurorul Curții Penale Internaționale Fatou Bensouda a declarat că intenționează să deschidă o investigație cu privire la posible crime comise în timpul revoltei declanșată în 2009 de grupul rebel nigerian Boko Haram. Bensouda a indicat că o examinare preliminară asupra situației a aflat că există temeiuri rezonabile pentru a crede că Boko Haram și grupurile sale afiliate au comis mai multe crime de război și crime împotriva umanității, inclusiv viol, crime și recrutarea copiilor sub 15 ani în grupuri armate. Curtea Penală Internațională recunoaște că multe crime au fost comise de actori non-statali, însă există motive rezonabile de a crede că forțele de securitate nigeriană au comis de asemenea crime împotriva umanității. Atacurile Boko Haram au dus la peste 1200 decese până la finalul anului 2013. Guvernul nigerian a încercat să condamne grupul, în special membrii simpli. Începerea investigațiilor ar necesita autorizarea din partea judecătorilor camerei preliminare a Curții Penale Internaționale. Bensouda dorește să obțină o clarificare a tuturor cazurilor care au fost sub examinare preliminară în timpul mandatului ei, care se termină pe 15 iunie 2021. (Link)

9. Patru supraviețuitoare ale violurilor au câștigat $35.906 fiecare, după ce Înalta Curte a Kenyei a hotărât că guvernul a eșuat să investigheze cazurile de violență sexuală după alegerile soldate cu violență din 2007. Decizia istorică vine după ce opt supraviețuitoare, sprijinite de grupurile drepturilor omului, au deschis un dosar în 2013 în care au cerut asumarea responsabilității din partea autorităților și compensații pentru suferința îndurată. Curtea a acordat daune către patru femei supraviețuitoare, pentru că autoritățile au eșuat să deschidă ”investigații independente și eficiente și să condamne” violența sexuală din timpul revoltelor post-alegeri. Instanța a stabilit ”o violare de către statul kenian de a investiga și condamna violările dreptului la viață, prevenirea torturii, tratamente inumane și degradante, securitatea unei persoane”. Violența inter-etnică de la finalul anului 2007 și începutul anului 2008, unele dintre cele mai grave din istoria Kenyei, au izbucnit după ce Raila Odinga, la acea vreme liderul opoziției, a acuzat partidul președintelui de atunci de furtul alegerilor. Aproximativ 1300 de oameni au fost uciși și sute de mii au fost dislocați din casele lor ca urmare a violențelor. Sute de femei, fete și bărbați au fost agresați sexual, inclusiv prin viol, viol în grup, sarcini forțate și sodomie, și continuă să sufere traumă fizică și psihologică, precum și sărăcie, la peste un deceniu de atunci. Cele șase femei și cei doi bărbați care au inițiat acțiunea în instanță au declarat că sunt dezamăgiți că nu toți supraviețuitorii au primit daune. Grupurile de drepturile omului au declarat că hotărârea este prima care recunoaște oficial violența sexuală post-electorală din Kenya și compensează supraviețuitorii. (Link)

10. Iran l-a executat pe jurnalistul Ruhollah Zam, în vârstă de 47 de ani, prin spânzurare. Acesta a declanșat protestele naționale din 2017, prin postările sale online, din exil. Zam s-a întors ulterior în Teheran, în circumstanțe misterioase. Protestele au izbucnit în 2017, pe fondul măririi subite a prețurilor la alimente. În înregistrările pe canalul său video, Zam i-a provocat atât pe președintele Rouhani, cât și pe liderul suprem Ayatollah-ul Ali Khamenei și a dat detalii organizatorice privind protestele. Canalul său a fost închis în urma plângerilor guvernului că distribuie informații despre cum se fabrică bombele cu gazolină, însă a continuat sub un alt nume. Zam a fugit din Iran, după ce a fost acuzat fals că lucrează cu serviciile străine de informații și a negat că a instigat la violență. În protestele din 2017 au fost arestați 5000 de oameni și 25 uciși. Detaliile arestării sale au rămas neclare. Deși Zam se afla în Paris, s-a reîntors cumva în Iran, în timpul anului trecut, fiind deținut imediat de oficiali ai serviciilor de informații. Zam este fiul clericului Șiit Mohammad Ali Zam, un reformist care a deținut poziții în guvern la începutul anilor 1980. Acesta a publicat o scrisoare în iulie 2017, în care spunea că nu susține reportajele fiului său din Amad News și nici mesajele sale de pe canalul Telegram. (Euronews)